Atunci când...

Când voi ajunge să ,,iubesc” de dragul de a împărți singurătatea cu cineva, voi alege să nu mai iubesc. Oricum, ce iubire ar mai fi aceea? Eu mereu am pus suflet pentru că așa am simțit că trebuie să fac, pentru că așa a vrut sufletul fără să mă întrebe măcar și chiar dacă m-a durut faptul că până acum niciunul dintre ei nu a fost ,,el”, nu m-am gândit nici o clipă să încep să păstrez un om alături de mine doar pentru a face un compromis în care să mă cred fericită. Nu m-am mulțumit niciodată cu ,,Mă respectă, mă ajută, îmi e alături” dacă nu ,,Mă iubește”.

Iar când voi ajunge să fiu iubită doar ca să fiu adăugată la numărul celor care ți-au trecut prin pat, dar nu și prin suflet, voi alege să spun ,,Nu mulțumesc” și să plec. Nu voi oferi niciodată plăcere pentru a primi iubire. Nu vreau să-mi pierd respectul de sine și nu vreau să fiu considerată proastă de un bărbat care nu e capabil să facă diferența între ceea ce contează cu adevărat în viață și ceea ce te va face peste ani să te gândești că de fapt tu ai fost cel prost… Prost că n-ai iubit când și pe cine trebuia.

Faptul că am vrut tot ce era mai bun dintr-o relație m-a făcut să ofer totul și m-a ajutat să devin un om mai bun, dar în același timp m-a determinat să sufăr enorm la final… Un final pe care eu nu l-aș fi luat în calcul niciodată…

Nu am de gând să te iubesc doar pentru a fi încă o femeie din viața ta, ci pentru a fi ,,ea”. Nu vreau să mă iubești doar pentru a rămâne un alt el în brațele căruia ,,n-a fost să fie” să rămân… Vreau să mă iubești pentru a-mi aparține, TU, mereu.